Shield-likeEdit
Termenul englezesc „thyroid cartilage” derivă din expresia latină cartilago thyreoides. Aceasta din urmă este o traducere din greaca veche χόνδρος θυρεοειδής, atestată în scrierile medicului grec Galen. Atât cuvântul latin cartilago, cât și cuvântul grecesc antic χόνδρος, înseamnă cartilaj, în timp ce cuvântul grecesc antic θυρεοειδής înseamnă asemănător cu un scut sau în formă de scut. Acest din urmă compus este alcătuit din greaca veche θυρεός, scut și εἶδος, formă/formă. Grecii foloseau εἶδος în compuși pentru a indica o asemănare cu prima parte a cuvântului.
Vechiul cuvânt grecesc θυρεός poate fi găsit în Odiseea lui Homer, și reprezenta o piatră mare și pătrată care era pusă împotriva ușii pentru a o ține închisă. Acele θυρεοίί au fost folosite în cele din urmă de armata greacă pe post de scuturi pentru a se proteja. Acest scut a fost adaptat de legiunile romane și denumit de acestea scutum. Scutum-ul roman era un scut alungit, cu o formă ovală. Numeroase scuturi au fost folosite de soldații romani, cum ar fi pelta, parma și clypeus. Spre deosebire de scutum, aceste scuturi erau rotunde. În ciuda faptului că aceste din urmă scuturi aveau o formă rotundă clară, pentru cartilajul tiroidian au fost inventate monede precum petalis cartilago, cartilago parmalis și cartilago clypealis. În lucrarea De re anatomica a anatomistului italian din secolul al XVI-lea Realdo Colombo, pe lângă formele incorecte petalis cartilago menționate mai sus, pot fi găsite forme corecte precum scutalis cartilago și scutiformis cartilago, deoarece scutum este adevăratul pandant roman al grecescului θυρεός. Această din urmă expresie latină poate fi găsită în forma sa engleză în dicționarele medicale ca scutiform cartilage, în timp ce numele scutului în sine, adică scutum, este încă menționat ca sinonim pentru cartilajul tiroidian.
OrtografieEdit
În diferitele ediții ale nomenclaturii latine oficiale (Nomina Anatomica, în 1998 rebotezată ca Terminologia Anatomica), pot fi găsite trei ortografii diferite, adică cartilago thyreoidea. cartilago thyroidea și cartilago thyreoides, menționată anterior. Varianta cu adjectivul thyreoidea (cu terminația -ea) ar fi o redare greșită a grecescului antic θυρεοειδής în limba latină. Compușii greci care se terminau în -ειδής, atunci când erau importați în latină ca împrumut, se terminau în -ides. În secolul al XVII-lea, forma latină neclasică -ideus/-idea/ideum pentru greaca -ειδής/-ειδές a intrat în uz, mai ales de către anatomistul francez Jean Riolan cel Tânăr. În latina clasică nu există cuvinte împrumutate din greacă (inițial -ειδής/-ειδές) care să se termine în -ideus/-idea/-ideum, ceea ce face ca forma -ideus/-idea/-ideum să aibă un caracter nelatinizat. Prima ediție a Jena Nomina Anatomica (JNA) conținea incorect cartilago thyreoidea, dar după ce a fost făcută o listă de recomandări/corecții, aceasta a fost corectată în edițiile ulterioare ale JNA.
Varianta cu thyroidea (omiterea lui e după thyr) este un compromis pentru anatomiștii de limbă engleză, deoarece aceștia au dificultăți în pronunțarea acelei combinații specifice de litere, forțând o mai mare asemănare între ortografia latină și cea engleză. Dicționarul medical Dorland din 1948 adoptase deja această ortografie incorectă, cu o trimitere eronată la Nomina Anatomica oficială de la Basel, chiar înainte ca, în ediția sa din 1961, comisia de nomenclatură a Nomina Anatomica să aprobe oficial această revizuire ortografică. Grafia fără e este acceptată în mod obișnuit în limba engleză, dar lucrările anterioare preferau ortografia corectă din punct de vedere etimologic „thyreoid cartilage”. Nomenclatorul veterinar latin oficial, Nomina Anatomica Veterinaria, are forma cartilago thyroidea, în comun cu Nomina Anatomica/Terminologia Anatomica umană, dar permite (spre deosebire de aceasta din urmă) cartilago thyreoidea ca ortografie alternativă.
Scut versus ușăEdit
Un ghinion nefericit este asemănarea dintre latinescul thyroidea și englezul thyroid, pe de o parte, și greaca veche θυροειδής, pe de altă parte, deoarece aceasta din urmă nu înseamnă scut, ci de fapt înseamnă ca o ușă, derivat din θύρα, ușă. Θυροειδής este însă folosită în nomenclatura anatomică în expresia θυροειδές τρῆμα (τρῆμα = gaură, perforație, apertură), inventată de medicul grec Galen. În greaca veche, θύρα poate fi tradus, pe lângă ușa menționată mai sus, ca poartă, intrare și deschidere. Denumirea grecească θυροειδές τρῆμα pentru această deschidere dintre osul pubian și osul ischiilor, numită în prezent foramen obturator, provine în mod clar din faptul că este o deschidere (θύρα), în timp ce nu are nicio asemănare cu un scut (θυρεός). Traducerea latină foramen thyreoideum pentru θυροειδές τρῆμα de către medicul și anatomistul german din secolele XVIII-XIX Samuel Thomas von Sömmerring este în mod clar eronată. Actualul foramen thyroideum din Terminologia Anatomica nu este o traducere latină a lui Galen, θυροειδές τρῆμα, ci o revizuire ortografică a ceea ce era cunoscut anterior în Nomina Anatomica ca foramen thyreoideum, o deschidere inconstant prezentă în lamina cartilajului tiroidian.
.