Piscinele pot fi fie în interior, fie în exterior. Ele pot fi de orice dimensiune și formă și pot fi îngropate sau supraterane. Majoritatea piscinelor sunt amenajări permanente, în timp ce altele sunt structuri temporare, pliabile.
Piscine privateEdit
Piscinele private sunt de obicei mai mici decât cele publice, în medie de 3.7 m × 7,3 m (12 ft × 24 ft) până la 6,1 m × 12,2 m (20 ft × 40 ft), în timp ce piscinele publice încep de obicei de la 24 m (80 ft). Piscinele casnice pot fi încorporate permanent sau pot fi asamblate deasupra solului și dezasamblate după vară. Piscinele private în aer liber din curți sau grădini au început să prolifereze în anii 1950 în regiunile cu climă caldă de vară, în special în Statele Unite, odată cu desegregarea.
Metodele de construcție pentru piscinele private variază foarte mult. Principalele tipuri de piscine îngropate sunt cele din beton proiectat cu gunite, beton, căptușite cu vinil și cochilii din fibră de sticlă dintr-o singură bucată.
Multe țări au acum cerințe stricte de împrejmuire a piscinelor private, care impun ca zonele de piscină să fie izolate astfel încât copiii neautorizați mai mici de șase ani să nu poată intra. Multe țări cer un nivel similar de protecție pentru copiii care locuiesc sau vizitează casa, deși mulți proprietari de piscine preferă aspectul vizual al piscinei în imediata apropiere a zonelor lor de locuit și nu vor asigura acest nivel de protecție. Nu există un consens între state sau țări cu privire la cerințele privind împrejmuirea piscinelor private, iar în multe locuri acestea nu sunt deloc necesare, în special în mediul rural.
Piscine pentru copiiEdit
Piscinele temporare din policlorură de vinil, ieftine, pot fi cumpărate din supermarketuri și demontate după vară. Ele sunt folosite mai ales în aer liber, în curți, sunt de obicei puțin adânci și, adesea, laturile lor sunt umflate cu aer pentru a rămâne rigide. Când se termină, apa și aerul pot fi lăsate să iasă, iar acest tip de piscină poate fi pliat pentru o depozitare convenabilă. Ele sunt considerate în industria piscinelor ca fiind piscine „de stropit” destinate răcorii și distracției copiilor mici și a celor mici, nu pentru înot, de unde și denumirea alternativă de piscine „pentru copii”.
Există jucării cu care copiii și alte persoane se pot juca în apa piscinei. Ele sunt adesea umflate cu aer, astfel încât să fie moi, dar totuși destul de rezistente, și pot pluti în apă.
Piscine publiceEdit
Piscinele publice fac adesea parte dintr-un centru de agrement mai mare sau dintr-un complex recreativ. Aceste centre au adesea mai mult de o piscină, cum ar fi o piscină interioară încălzită, o piscină exterioară (cu clor, apă sărată sau ozonată) care poate fi încălzită sau neîncălzită, o piscină mai puțin adâncă pentru copii și o piscină pentru copii mici și sugari. Poate exista, de asemenea, o saună și una sau mai multe căzi cu hidromasaj sau piscine spa („jacuzzi”).
Multe hoteluri de lux și stațiuni de vacanță au o piscină pentru a fi folosită de oaspeții lor. În cazul în care o piscină se află într-o clădire separată, clădirea poate fi numită natatorium. Clădirea poate avea uneori și facilități pentru activități conexe, cum ar fi un bazin de scufundări. Piscinele mai mari au uneori o trambulină fixată la o margine deasupra apei.
Multe piscine publice sunt dreptunghiuri de 25 m sau 50 m lungime, dar pot avea orice dimensiune și formă. Există, de asemenea, bazine elaborate cu cascade artificiale, fântâni, bazine de stropire, mașini cu valuri, adâncimi diferite ale apei, poduri și baruri insulare.
Câteva facilități de înot au dulapuri pentru haine și alte bunuri. Dulapurile pot necesita introducerea unei monede într-o fantă, fie ca depozit, fie ca plată. Există, de obicei, dușuri – uneori obligatorii – înainte și/sau după înot. Există adesea și salvamari pentru a asigura siguranța utilizatorilor.
Piscinele de bălăceală sau pentru copii sunt corpuri de apă puțin adânci destinate utilizării de către copiii mici, de obicei în parcuri. Piscinele de vâslit din beton au mai multe forme, în mod tradițional dreptunghiulară, pătrată sau circulară. Unele sunt umplute și golite zilnic din cauza lipsei unui sistem de filtrare. Personalul clorinează apa pentru a asigura standardele de sănătate și siguranță.
Bazine de competițieEdit
Vezi: #Dimensiuni (mai sus) și Înot (sport)#Bazine de competiție
Federația Internațională de Natație (FINA, Federația Internațională de Natație) stabilește standardele pentru bazinele de competiție: 25 sau 50 m (82 sau 164 ft) lungime și cel puțin 1,35 m (4,4 ft) adâncime. Piscinele de competiție sunt în general interioare și încălzite pentru a permite utilizarea lor pe tot parcursul anului și pentru a respecta mai ușor reglementările privind temperatura, iluminatul și echipamentul automat de arbitraj.
Un bazin de înot de dimensiuni olimpice (utilizat pentru prima dată la Jocurile Olimpice din 1924) este un bazin care îndeplinește standardele suplimentare ale FINA pentru Jocurile Olimpice și pentru evenimentele din cadrul campionatelor mondiale. Acesta trebuie să aibă o lățime de 50 pe 25 m (164 pe 82 ft), împărțit în opt culoare de 2,5 m fiecare, plus două zone de 2,5 m de fiecare parte a bazinului. Adâncimea trebuie să fie de cel puțin 2 m (6,6 ft).
Apa trebuie să fie menținută la o temperatură de 25-28 °C (77-82 °F), iar nivelul de iluminare trebuie să fie mai mare de 1500 lux. Există, de asemenea, reglementări pentru culoarea frânghiei culoarului, poziționarea steagurilor de spate (la 5 metri de fiecare perete) și așa mai departe. Piscinele despre care se pretinde că sunt „piscine olimpice” nu respectă întotdeauna aceste reglementări, deoarece FINA nu poate controla utilizarea acestui termen. Touchpad-urile sunt montate pe ambii pereți pentru întâlnirile de cursă lungă și la fiecare capăt pentru cele de cursă scurtă.
Un bazin poate fi denumit rapid sau lent, în funcție de dispunerea sa fizică. Unele considerente de proiectare permit reducerea rezistenței la înot, ceea ce face ca piscina să fie mai rapidă: și anume, adâncimea adecvată a bazinului, eliminarea curenților, creșterea lățimii culoarelor, linii și jgheaburi pentru culoarele de curse care absorb energia, precum și utilizarea altor modele hidraulice, acustice și de iluminare inovatoare.
Piscine de exerciții fiziceEdit
În ultimele două decenii, un nou stil de piscină a câștigat popularitate. Acestea constau într-un vas de mici dimensiuni (de obicei aproximativ 2,5 × 5 m) în care înotătorul înoată pe loc, fie împotriva împingerii unui curent de apă generat artificial, fie împotriva atracției unor dispozitive de reținere. Aceste bazine au mai multe denumiri, cum ar fi swim spas, mașini de înot sau sisteme de înot. Toate acestea sunt exemple de moduri diferite de înot cu rezistență.
Bazine cu hidromasaj și piscine spaEdit
Cazile cu hidromasaj și piscinele spa sunt piscine încălzite comune folosite pentru relaxare și uneori pentru terapie. Spa-urile comerciale sunt obișnuite în zona piscinei sau în zona saunei dintr-un club de sănătate sau centru de fitness, în cluburi pentru bărbați, cluburi pentru femei, moteluri și în apartamentele exclusive ale hotelurilor de cinci stele. Cluburile spa pot avea piscine foarte mari, unele segmentate în funcție de creșterea temperaturii. În Japonia, sunt obișnuite cluburile pentru bărbați cu multe spa-uri de dimensiuni și temperaturi diferite. Spa-urile comerciale sunt, în general, realizate din beton, cu un interior cu gresie mozaicată. Mai recent, odată cu inovarea metodei compozite preformate, în care plăcile de mozaic sunt lipite de carcasă, aceasta permite ca spa-urile comerciale să fie fabricate complet în fabrică, conform specificațiilor, și livrate într-o singură bucată. Băile cu hidromasaj sunt fabricate în mod obișnuit ca un butoi de vin, cu laturile drepte, din lemn, cum ar fi lemnul roșu californian, ținute în poziție de cercuri metalice. Scufundarea capului nu este recomandată în spa-uri sau căzi cu hidromasaj din cauza riscului potențial de prindere subacvatică din cauza forțelor de aspirație ale pompei. Cu toate acestea, instalațiile comerciale din multe țări trebuie să respecte diverse standarde de siguranță care reduc considerabil acest risc.
Spa-urile de uz casnic sunt un articol de vânzare cu amănuntul la nivel mondial în țările occidentale începând cu anii 1980 și sunt vândute în magazinele dedicate spa-urilor, în magazinele de piscine, în marile magazine, pe internet și în cataloagele de vânzări. Ele sunt aproape întotdeauna fabricate din foaie acrilică Perspex extrudată termic, adesea colorată în modele asemănătoare cu marmura. Rareori depășesc 6 m2 (65 sq ft) și au de obicei o adâncime de 1 m (3 ft 3 in), limitată de disponibilitatea dimensiunilor foilor brute (fabricate de obicei în Japonia). Există adesea un sistem de scaune sau de relaxare la mijlocul adâncimii, iar scaunele înclinate în stil lounger conturate sunt comune. Spa-urile de pe piață includ diverse duze cu jeturi (de masaj, pulsatorii etc.), o tavă pentru băuturi, lumini, televizoare LCD cu ecran plat și alte caracteristici care fac din piscină un centru de recreere. Datorită naturii lor orientate spre familie, spa-urile de uz casnic funcționează în mod normal la temperaturi cuprinse între 36 și 39 °C (97 și 102 °F). Multe piscine sunt încorporate într-un cadru din lemn roșu sau lemn simulat și sunt denumite „portabile”, deoarece pot fi amplasate pe o terasă mai degrabă decât să fie scufundate într-o locație permanentă. Unele spa-uri portabile sunt puțin adânci și suficient de înguste pentru a încăpea lateral printr-o ușă standard și a fi utilizate în interiorul unei încăperi. Încălzitoarele electrice cu imersie de mică putere sunt obișnuite în cazul spa-urilor de casă.
Cazinele cu hidromasaj au devenit populare pentru prima dată în America în anii 1960 și 1970. Un spa se mai numește și „jacuzzi” în SUA, deoarece cuvântul a devenit generic după ce producătorul de componente sanitare Jacuzzi a introdus „jacuzzi spa cu hidromasaj” în 1968. Bulele de aer pot fi introduse în duze prin intermediul unei pompe Venturi cu aer comprimat care combină aerul mai rece cu apa încălzită care intră pentru a răci piscina în cazul în care temperatura crește neplăcut de mult. Unele spa-uri au un flux constant de bule de aer alimentat prin intermediul zonei de ședere a piscinei sau al unei zone pentru picioare. Acest lucru este mai frecvent ca dispozitiv de control al temperaturii în cazul în care apa încălzită provine dintr-o sursă geotermală naturală (căldură necontrolată), mai degrabă decât încălzită artificial. Temperatura apei este, de obicei, foarte caldă spre fierbinte – între 38 și 42 °C (100 și 108 °F), astfel încât, de obicei, scăldătorii rămân în ea doar 20-30 de minute. Bromul sau dezinfectanții minerali sunt adesea recomandați ca dezinfectanți pentru spa-uri, deoarece clorul se disipează la o temperatură ridicată, accentuând astfel mirosul său chimic puternic. Ozonul este un bactericid eficient și este de obicei inclus în sistemul de circulație cu filtrare cu cartuș, dar nu și cu filtrare cu medii de nisip din cauza problemelor de înfundare cu grăsimile corporale tulburi.
Piscine oceaniceEdit
La începutul secolului al XX-lea, în special în Australia, au fost construite piscine oceanice, de obicei pe promontorii prin îngrădirea unei părți a platoului de stâncă, apa circulând prin piscine prin inundarea din bazinele de maree sau prin inundarea regulată peste partea laterală a piscinelor la mareea înaltă. Acest lucru a continuat o tradiție pre-europeană de scăldat în piscine de piatră, multe dintre siturile actuale fiind extinse din siturile folosite de aborigenii australieni sau de primii coloniști europeni. Scăldatul în aceste bazine oferea siguranță atât împotriva valurilor aspre, cât și a vieții marine. Adesea, existau bazine separate pentru femei și bărbați, sau bazinul era deschis pentru ambele sexe la ore diferite, cu o pauză pentru ca scăldătorii să poată intra fără teama de a fi observați de celălalt sex. Acestea au fost precursoarele bazinelor „olimpice” moderne. O variantă a fost dezvoltarea ulterioară a bazinelor de pe malul mării sau al portului, care făceau să circule apa de mare cu ajutorul unor pompe. O piscină de acest tip a fost terenul de antrenament al olimpicei australiene Dawn Fraser.
În prezent, există aproximativ 100 de băi oceanice în New South Wales, care pot varia de la bazine mici de aproximativ 25 de metri lungime și de „dimensiuni olimpice” (50 m) până la cele foarte mari, cum ar fi băile de 50 × 100 m din Newcastle. În timp ce majoritatea sunt gratuite, un număr de piscine percep taxe, cum ar fi piscina Bondi Icebergs Club din Bondi Beach. În ciuda dezvoltării bazinelor cu clor și a celor încălzite, băile oceanice rămân o formă populară de recreere în New South Wales.
Există o piscină oceanică seminaturală pe coasta centrală a New South Wales; se numește The Bogey Hole.
Piscine la infinitEdit
O piscină la infinit (numită și piscină cu margine negativă sau piscină cu margine de dispariție) este o piscină de înot care produce un efect vizual de extindere a apei până la orizont, de dispariție sau de extindere la „infinit”. Adesea, apa pare să cadă într-un ocean, lac, golf sau alt corp de apă similar. Iluzia este mai eficientă ori de câte ori există o schimbare semnificativă de altitudine, deși existența unui corp de apă natural la orizont nu este un factor limitativ.
Piscine și iazuri naturaleEdit
Piscinele naturale au fost dezvoltate în Europa Centrală și de Vest la începutul și mijlocul anilor 1980 de către designeri și arhitecți peisagiști cu preocupări ecologice. Ele au crescut recent în popularitate ca o alternativă la piscinele tradiționale. Piscinele naturale sunt corpuri de apă construite în care nu se folosesc substanțe chimice sau dispozitive care să dezinfecteze sau să sterilizeze apa, iar toată curățarea piscinei se realizează pur și simplu cu mișcarea apei prin filtrele biologice și plantele înrădăcinate hidroponic în sistem. În esență, piscinele naturale caută să recreeze găurile de înot și lacurile înotabile, mediul în care oamenii se simt în siguranță înotând într-un corp de apă nepoluat, sănătos și echilibrat din punct de vedere ecologic.
Apa din piscinele naturale are multe caracteristici dezirabile. De exemplu, ochii roșii, pielea și părul uscat și costumele de baie decolorate asociate cu apa prea clorată sunt absente în mod natural în piscinele naturale. Piscinele naturale, prin faptul că necesită ca o grădină de apă să facă parte din sistem, oferă diferite opțiuni estetice și pot susține fauna amfibie, cum ar fi melcii, broaștele și salamandrele, și chiar pești mici, dacă se dorește.
Piscine cu intrare zeroEdit
O piscină cu intrare zero, denumită și piscină cu intrare pe plajă, are o margine sau o intrare care se înclină treptat de pe punte în apă, devenind mai adâncă cu fiecare pas, în maniera unei plaje naturale. Deoarece nu există scări sau scări pe care să le parcurgă, acest tip de intrare ajută persoanele în vârstă, copiii mici și persoanele cu probleme de accesibilitate (de exemplu, persoanele cu dizabilități fizice), unde este utilă intrarea treptată.
Piscine interioareEdit
Piscinele interioare sunt situate în interior, sub un acoperiș și izolate de cel puțin trei pereți. Construite cu scopul de a înota sau de a se antrena pe tot parcursul anului, ele se găsesc în toate tipurile de climă. Deoarece camera piscinei este izolată, este mai puțin probabil ca căldura să scape; ceea ce face ca încălzirea să fie mai puțin costisitoare decât o piscină în aer liber, unde căldura va scăpa. Din punct de vedere arhitectural, piscina interioară poate arăta ca și restul casei, dar din punct de vedere ingineresc, sunt necesare variabile precum încălzirea și ventilația pentru a asigura un nivel confortabil de umiditate. În plus față de drenaj și de capacele automate pentru piscine, există o serie de modalități de a elimina umiditatea din aer, prezentă în orice mediu interior umed. Dezumidificarea eficientă în mediul piscinei interioare previne deteriorarea structurală, reduce costurile de energie, pe lângă faptul că îmbunătățește climatul încăperii pentru a face din aceasta un mediu de înot confortabil.
.