Codurile morale
În orice activitate în care oamenii interacționează, se dezvoltă coduri morale. Acest lucru este valabil pentru orice grup de orice mărime – o familie, o echipă, o companie, o națiune, o rasă.
Ce este un cod moral? Este o serie de acorduri la care o persoană a subscris pentru a garanta supraviețuirea unui grup.
Să luăm, de exemplu, Constituția Statelor Unite. Aceasta a fost un acord încheiat de cele treisprezece state inițiale cu privire la modul în care își vor conduce afacerile. Ori de câte ori această Constituție a fost încălcată, țara are acum probleme. Aceasta a stabilit mai întâi că nu trebuie să existe niciun impozit pe venit. Ulterior, acest lucru a fost încălcat. Apoi au schimbat un alt punct din ea, și încă unul, și încă unul, și încă unul. Și de fiecare dată când au făcut acest lucru, au provocat probleme.
De ce au probleme? Pentru că nu există alte acorduri în afară de acordul de bază.
Omul a învățat că acolo unde a fost de acord cu codurile de conduită sau cu ceea ce este potrivit, supraviețuiește, iar acolo unde nu a fost de acord, nu supraviețuiește. Și astfel, atunci când oamenii se adună, ei întocmesc întotdeauna o serie lungă și mare de acorduri cu privire la ceea ce este moral (adică ceea ce va contribui la supraviețuire) și ceea ce este imoral (ceea ce va fi distructiv pentru supraviețuire).
Moral, prin aceste definiții, înseamnă acele lucruri care sunt considerate a fi, la un moment dat, caracteristici de supraviețuire. O acțiune de supraviețuire este o acțiune morală. Și sunt considerate imorale acele lucruri care sunt considerate contrastante cu supraviețuirea.
Când două sau mai multe persoane au un acord reciproc, ele acționează împreună – ceea ce numim coacțiune. Să dansezi cu cineva este o coacțiune; să te bați cu cineva este o coacțiune; să lucrezi în cadrul unei organizații este o coacțiune.
În experiența navală, există un dat cunoscut conform căruia echipajul unei nave nu valorează nimic până când nu a înfruntat un pericol imens sau nu a luptat împreună. Poți avea o navă care navighează cu un echipaj nou și, deși sunt instruiți pentru sarcinile lor, nimic nu funcționează: proviziile nu par să ajungă niciodată la bord, combustibilul nu pare să curgă liber către motoare, nu se întâmplă nimic în afară de o confuzie. Apoi, într-o zi, nava întâlnește o mare furtună, cu o mare uriașă și dezlănțuită, iar fiecare membru al echipajului de la bord lucrează împreună pentru a scoate apa din sala motoarelor și pentru a menține șuruburile în mișcare. Într-un fel sau altul, ei țin corabia laolaltă, iar furtuna se potolește (diminuează, scade). Acum, dintr-un motiv ciudat, avem o corabie reală.
Dacă aveți un grup de doi oameni în parteneriat sau o întreagă națiune care se formează după cucerirea unui teritoriu de la o altă rasă – nu contează mărimea grupului – ei intră în anumite acorduri. Longevitatea acordului nu are prea mult de a face cu el. Ar putea fi un acord pentru o zi, un acord pentru o lună sau un acord pentru următorii cinci sute de ani.
Oamenii, deci, în formarea grupurilor, creează o serie de acorduri cu privire la ceea ce este corect și ceea ce este greșit, ceea ce este moral și ceea ce este imoral, ceea ce este supraviețuire și ceea ce nu este supraviețuire. Aceasta este ceea ce se creează. Și apoi acest lucru se dezintegrează prin transgresiuni (încălcări ale acordurilor sau legilor). Aceste transgresiuni, transgresiuni nespuse, dar totuși transgresiuni, din partea fiecărui membru al grupului, se adună treptat până la o dezintegrare.
În Scientologie aceste transgresiuni și efectele lor au fost examinate în detaliu. Există două părți care înglobează mecanismul care acționează aici.
Un act dăunător sau o transgresiune împotriva codului moral al unui grup se numește un act deschis. Când o persoană face ceva care este contrar codului moral pe care l-a acceptat sau când omite să facă ceva ce ar fi trebuit să facă conform acelui cod moral, a comis un act deschis. Un act deschis încalcă ceea ce s-a convenit.
O transgresiune tacită, neanunțată, împotriva unui cod moral de care persoana este legată se numește reținere. O reținere este un act deschis pe care o persoană l-a comis și despre care nu vorbește. Este ceva ce o persoană crede că, dacă este dezvăluit, îi va pune în pericol autoconservarea. Orice reținere vine după un act deschis. Astfel, un act deschis este ceva făcut; o reținere este un act deschis ascuns de altul sau de alții.
Când o persoană este de acord să urmeze un anumit cod moral . . .
. . dar apoi încalcă aceste înțelegeri, ea comite ceea ce se numește un act deschis.
Când o persoană nu comunică despre ceva ce a făcut de teama consecințelor, acest lucru se numește reținere.
Singura persoană care se poate separa de un grup este ea însăși, iar singurul mecanism prin care o poate face este reținerea. El reține transgresiunile împotriva codului moral al grupului față de ceilalți membri ai grupului și, prin urmare, el se individualizează (se separă) de grup, iar grupul, prin urmare, se dezintegrează.
Maladiile sociale ale omului sunt, în principal, un compus al dificultăților sale personale. Abordarea viabilă este aceea de a-l ajuta pe individ să-și gestioneze dificultățile personale pentru îmbunătățirea sa și a societății din care face parte.
| Precedent | Cuprins | Următor |