Cu mulți, mulți ani în urmă, într-un regat foarte, foarte îndepărtat, trăia o frumoasă prințesă. Avea părul lung și roșcat și iubea atât de mult trandafirii, încât toată lumea îi spunea Prințesa Trandafir.
În fiecare seară, după lăsarea serii, Prințesa Trandafir ieșea pe balcon și bătea din palme. O pasăre aurie a venit zburând de nicăieri și s-a așezat pe umărul ei. Instantaneu, părul prințesei a început să strălucească, arzând cu o lumină roșie strălucitoare. Când pasărea a început să cânte o melodie fermecătoare, Prințesa Rose i s-a alăturat într-un cântec, și toată lumea din regat a adormit și a avut vise plăcute până la ivirea zorilor.
Așa au trecut anii. În fiecare seară, Prințesa Rose, împreună cu micuța pasăre de aur, cânta un cântec de leagăn plin de dragoste, astfel încât toți oamenii adormeau și aveau vise dulci până la ivirea zorilor.
Până într-o zi s-a întâmplat ceva teribil. O vrăjitoare rea a aflat despre Prințesa Rose și a decis să o blesteme.
„Abracadabra, Sim-Sala-Bim, fie ca culoarea trandafirului să se întunece!”, a spus vrăjitoarea, iar părul Prințesei Rose a devenit instantaneu negru ca smoala.
În acea seară, de asemenea, Prințesa Rose a ieșit pe balconul ei și a bătut din palme. Dar când a apărut pasărea de aur, părul ei a strălucit negru în loc de roșu. Pasărea și-a cântat melodia fermecătoare, iar Prințesa Rose și-a cântat cântecul de leagăn. Toată lumea din regat a adormit, dar în acea noapte au avut numai vise rele și coșmaruri.
În ziua următoare, prințesa întristată a întrebat pasărea:
„Spune-mi, pasăre de aur, cum pot face ca visele poporului meu să fie din nou atât de dulci până la ivirea zorilor?”
„Păr negru în apă de trandafir”, i-a răspuns pasărea ciripind.
Prințesa s-a mirat de acest sfat, dar l-a respectat, totuși. A umplut un lighean cu apă și a presărat petale de trandafir pe suprafața lui. Apoi, și-a scufundat părul în apa de trandafiri, iar acesta a redevenit instantaneu roșu.
În acea seară, când pasărea s-a cocoțat pe umărul ei, strălucirea roșie radiantă a părului ei a luminat din nou cerul nopții. Prințesa a cântat cântecul ei de leagăn și toată lumea din regat a adormit și a avut vise dulci până la ivirea zorilor.
Vrăjitoarea cea rea era atât de furioasă că blestemul ei fusese rupt, încât a decis să-l arunce din nou.
„Abracadabra, Sim-Sala-Bim, fie ca culoarea trandafirului să se întunece!” Și părul prințesei a devenit din nou negru ca smoala. Numai că de data aceasta vrăjitoarea a cules și toate florile de trandafir din întregul regat. „Să vedem cum vei rupe acum blestemul meu!”, a rânjit ea, plină de furie.
Încă o dată, prințesa întristată a întrebat pasărea:
„Spune-mi, pasăre de aur, cum pot face ca visele poporului meu să fie din nou atât de dulci până la ivirea zorilor?”
„Păr negru în apă de trandafiri”, a răspuns pasărea ciripind.
„Dar unde să găsesc un trandafir?”
„Păr negru în apă de trandafiri”, a ciripit pasărea și a zburat.
Prințesa nu știa ce să facă. Atât de mare era angoasa ei încât ochii i s-au umplut de lacrimi, una dintre ele căzând pe pământul de jos.
În acel moment, un prinț tânăr și chipeș, care se oprise sub balconul prințesei, a scos din ea o cutiuță și un singur fir de păr roșu. S-a aplecat și a așezat părul deasupra lacrimei prințesei. Și atunci, s-a întâmplat un miracol.
Dintr-o dată, părul roșu s-a transformat într-un trandafir roșu.
Prințul a cules trandafirul și l-a dus la prințesă.
La vederea trandafirului, aceasta și-a șters imediat lacrimile și i-a cules petalele pentru a le adăuga la apa din lighean. Apoi, și-a înmuiat părul și blestemul a fost rupt.
Toată lumea a tresărit de uimire, iar regele l-a întrebat pe prinț:
„Tinere, unde ai găsit acel păr roșu?”
„Când eu și prințesa eram amândoi copii, am cules o singură șuviță de păr de pe capul ei ca semn al loialității mele față de ea. Iar ea a făcut același lucru cu mine, smulgând o șuviță din propriul meu păr.”
„Este adevărat, tată”, a confirmat prințesa și a scos o cutiuță. Ea a deschis-o pentru a descoperi înăuntru un singur fir de păr din capul prințului.
Toată lumea a fost încântată de această veste. Prințul și prințesa Rose s-au căsătorit în aceeași zi.
La aflarea veștii că blestemul ei fusese din nou rupt, natura malefică a vrăjitoarei rele s-a umflat atât de mult încât a explodat într-o mie de bucățele mici.
În cele din urmă, florile de trandafir au răsărit din nou în fiecare grădină din regat. Și așa se întâmpla: în fiecare seară, Prințesa Trandafir cânta cântecul ei de leagăn plin de dragoste, astfel încât toți oamenii adormeau și aveau vise plăcute până la ivirea zorilor.
CURTĂ POVESTE PENTRU COPII SCRISĂ DE SERGEY NIKOLOV
Ilustrație cap de afiș realizată de kom-personne.com
SĂ VORBIM DESPRE POVEȘTI ~ IDEI DE DISCUȚII CU COPIII
Bunătate
1. Prințesei Rose îi plăcea să cânte în fiecare seară un cântec de leagăn pentru regatul ei. De ce crezi că îi plăcea să facă asta?
Mânia
2. Când vrăjitoarea cea rea a descoperit că blestemul ei a fost rupt de două ori, s-a umflat atât de mult încât a explodat în bucăți mici. De ce credeți că furia ne poate face uneori să ne simțim astfel?
3. Credeți că furia poate face uneori rău persoanei care este furioasă? De ce sau de ce nu? Faptul de a fi furios îi poate răni și pe alții? Cum?
4. Care ar fi putut fi o modalitate bună pentru vrăjitoare de a-și gestiona sentimentele de furie fără să explodeze?
.