Este fascinant să ne gândim la mâncare ca la o reprezentare a culturii. Mâncarea este modul nostru de subzistență și, de-a lungul timpului, a devenit ceva ce ne place să mâncăm și din pură plăcere.
Cu toate acestea, mâncarea și cultura sunt inseparabil legate. Tiparele de subzistență dintr-o zonă geografică dictează adesea ce alimente ar consuma băștinașii care trăiesc acolo. Modul în care trăim este, în esență, o parte importantă a culturii unui spațiu geografic, iar metodele de achiziționare a hranei sunt adesea indicatori ai tipurilor de așezări stabilite.
Potrivit UNESCO, hrana este o formă de cultură imaterială, care trebuie păstrată și respectată, astfel încât să reprezinte cadrul cultural al unei zone geografice. De fapt, UNESCO a adăugat mâncarea tradițională japoneză (2013) și mexicană (2010) pe lista patrimoniului imaterial. Pregătirea acestor produse alimentare tradiționale este marcată de faptul că se bazează pe tradiția și credința locală.
În mod similar, mâncarea din Belgia este la fel de distinctă și în ceea ce privește modul în care este pregătită, servită și consumată.
Căutați, de exemplu, vafa belgiană. Evoluția sa este ceva ce este fascinant de urmărit, deoarece au fost făcute atât de multe improvizații la modul în care este preparată și mâncată.
Cafele au fost făcute pentru prima dată în Evul Mediu și au fost vândute ca gustări crocante și bogate pe marginea străzii de către vânzătorii din afara bisericilor din Belgia. Agricultura era atunci principalul model de subzistență, iar orzul și ovăzul erau destul de ușor de găsit pentru a fi folosite ca ingrediente. De fapt, regele Carol al IX-lea al Franței a spus că tarabele de vânzare trebuiau să fie ținute la o distanță sigură unele de altele, deoarece consumul de vafe devenise un fenomen atât de popular.
De multe ori considerăm în mod greșit că vafele făcute în Belgia sunt de un singur tip. Acest lucru nu este cazul. Există, de fapt, două tipuri de vafe care își au originea în Belgia. Acestea sunt cunoscute sub numele de vafe de Bruxelles și vafe de Liege.
Vafele de Liege Fotografie din curtoazie: Vinay Bavdekar from flickr
Cafeaua de Bruxelles este ceea ce este cel mai des cunoscută sub numele de vafe belgiene în Statele Unite. A fost introdusă în SUA la Expoziția Mondială din 1964 din New York de către Maurice Vermersch sub numele de „vafa belgiană”, deoarece majoritatea americanilor nici măcar nu știau unde se află Bruxelles. Vafa Liege este celălalt tip, mai răspândit în Belgia, și este cunoscută pentru textura sa bogată și lipicioasă, care se accentuează la fiecare mușcătură. Astfel, imaginea vafei belgiene a fost extrem de generalizată în Statele Unite în perioadele inițiale ale inserției sale în scenariul alimentar.
Istoria fripturii belgiene (cunoscută astăzi sub denumirea obișnuită de cartofi prăjiți) este de fapt destul de fascinantă. Ea se bazează, de asemenea, pe modelele de subzistență și pe disponibilitatea alimentelor consumabile. În secolul al XVII-lea, când peștele era înfometat, belgienii din Dinant, Nimur și cei din apropierea râului Meuse înlocuiau peștele absent cu cartof și prăjeau fâșii din acest cartof ca substitut. Acești cartofi prăjiți sunt preparați la o temperatură specială (150-175 grade C) pentru a căpăta o textură crocantă la exterior și moale în interior.
Cafeaua este o figură emblematică în marea pleiadă de deserturi distinctive. Din păcate, doar câteva localuri din SUA au reușit să pregătească vafa belgiană în mod corespunzător. Se presupune că aceasta trebuie să fie aerisită, pufoasă și mâncată cu mâinile. Nu este o gustare excesiv de îndulcită, pentru diabetici. De fapt, o mulțime de vânzători din Belgia contemporană refuză să le înmâneze clienților tacâmuri pentru a consuma vafa, pentru ca aceștia să o poată mânca ca la carte.
Cu timpul, în mod evident, a avut loc o schimbare în modul în care se percepe mâncarea în funcție de cultură. Nevoia de a improviza și de a inova tradițiile deja existente este ceva alimentat de capacitatea umană. Mâncarea este ceva de la care urmărim să obținem cea mai mare satisfacție prin consumul ei.
Dar aceste schimbări făcute în designul vafei belgiene sunt doar un rezultat al curiozității noastre de a ne extinde și de a improviza, chiar dacă unii spun că acestea pot înfrânge conotația de delicatesă culturală.
.