Valoare universală excepțională
Sinteză succintă
Orașul istoric Ayutthaya, fondat în 1350, a fost a doua capitală a Regatului Siamez. A înflorit între secolele al XIV-lea și al XVIII-lea, timp în care a devenit una dintre cele mai mari și mai cosmopolite zone urbane din lume și un centru al diplomației și comerțului mondial. Ayutthaya era situată strategic pe o insulă înconjurată de trei râuri care legau orașul de mare. Acest amplasament a fost ales pentru că era situat deasupra forajului de maree al Golfului Siam, așa cum exista la acea vreme, împiedicând astfel atacul orașului de către navele de război maritime ale altor națiuni. Locația a ajutat, de asemenea, la protejarea orașului de inundațiile sezoniere.
Orașul a fost atacat și ras de armata birmaneză în 1767, care a ars orașul până la temelii și i-a forțat pe locuitori să îl abandoneze. Orașul nu a fost niciodată reconstruit în aceeași locație și rămâne cunoscut astăzi ca un vast sit arheologic.
În prezent, este situat în districtul Phra Nakhon Si Ayutthaya, provincia Phra Nakhon Si Ayutthaya. Suprafața totală a proprietății Patrimoniului Mondial este de 289 ha.
Cândva un centru important al diplomației și comerțului mondial, Ayutthaya este acum o ruină arheologică, caracterizată de rămășițele unor înalte prang (turnuri de relicvariu) și mănăstiri budiste de proporții monumentale, care dau o idee despre dimensiunea trecută a orașului și despre splendoarea arhitecturii sale.
Bine cunoscut din surse și hărți contemporane, Ayutthaya a fost amenajat după o grilă de planificare urbană sistematică și rigidă, formată din drumuri, canale și șanțuri în jurul tuturor structurilor principale. Schema a profitat la maximum de poziția orașului în mijlocul a trei râuri și dispunea de un sistem hidraulic de gestionare a apei extrem de avansat din punct de vedere tehnologic și unic în lume.
Orașul era situat ideal la capătul Golfului Siam, echidistant între India și China și bine în amonte pentru a fi protejat de puterile arabe și europene care își extindeau influența în regiune chiar în timp ce Ayutthaya își consolida și își extindea ea însăși puterea pentru a umple vidul lăsat de căderea Angkorului. Ca urmare, Ayutthaya a devenit un centru economic și comercial la nivel regional și global, precum și un important punct de legătură între Orient și Occident. Curtea regală din Ayutthaya făcea schimburi de ambasadori în lung și în lat, inclusiv cu curtea franceză de la Versailles și cu curtea Mughal din Delhi, precum și cu curțile imperiale din Japonia și China. Străinii au servit în slujba guvernului și, de asemenea, au trăit în oraș ca persoane private. În aval de Palatul Regal Ayutthaya existau enclave de comercianți și misionari străini, fiecare construind în propriul stil arhitectural. Influențele străine au fost numeroase în oraș și pot fi încă observate în arta care a supraviețuit și în ruinele arhitecturale.
Școala de artă Ayutthaya prezintă ingeniozitatea și creativitatea civilizației Ayutthaya, precum și capacitatea sa de a asimila o multitudine de influențe străine. Marile palate și mănăstirile budiste construite în capitală, de exemplu la Wat Mahathat și Wat Phra Si Sanphet, sunt o mărturie atât a vitalității economice și a abilităților tehnologice ale constructorilor lor, cât și a atractivității tradiției intelectuale pe care o întruchipează. Toate clădirile erau decorate în mod elegant cu obiecte de artizanat și picturi murale de cea mai înaltă calitate, care constau într-un amestec eclectic de stiluri tradiționale care au supraviețuit de la Sukhothai, moștenite de la Angkor și împrumutate din stilurile de artă din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea din Japonia, China, India, Persia și Europa, creând o expresie bogată și unică a unei culturi cosmopolite și punând bazele fuziunii de stiluri de artă și arhitectură populare de-a lungul erei Rattanakosin care a urmat și mai departe.
De fapt, atunci când capitala regatului restaurat a fost mutată în aval și a fost construit un nou oraș la Bangkok, a existat o încercare conștientă de a recrea șablonul urban și forma arhitecturală din Ayutthaya. Mulți dintre arhitecții și constructorii supraviețuitori din Ayutthaya au fost aduși pentru a lucra la construirea noii capitale. Acest model de replicare urbană este în concordanță cu conceptul de planificare urbană în care orașele din lume încearcă în mod conștient să imite perfecțiunea orașului mitic Ayodhaya. În limba thailandeză, numele oficial al noii capitale de la Bangkok păstrează „Ayutthaya” ca parte a titlului său oficial.
Criteriul (iii): Orașul istoric Ayutthaya este o mărturie excelentă a perioadei de dezvoltare a unei adevărate arte naționale thailandeze.
Integritate
Integritatea proprietății ca ruine ale fostei capitale siameze se regăsește în conservarea stării de ruină sau de reconstrucție a acelor elemente fizice care au caracterizat acest mare oraș de odinioară. Acestea constau în primul rând în morfologia urbană, a cărei originalitate este cunoscută din hărțile contemporane ale vremii întocmite de câțiva dintre emisarii străini repartizați la Curtea Regală. Aceste hărți dezvăluie un model elaborat, dar sistematic, de străzi și canale care străbat întreaga insulă și care împart spațiul urban în zone strict controlate, fiecare având o utilizare și, prin urmare, o arhitectură caracteristică. Șablonul de planificare urbană al întregii insule rămâne vizibil și intact, împreună cu ruinele tuturor templelor și monumentelor majore identificate în hărțile antice. Acolo unde ruinele acestor structuri au fost construite după ce orașul a fost abandonat, ele sunt acum descoperite.
În plus, ruinele tuturor celor mai importante clădiri au fost consolidate, reparate și uneori reconstruite.
Zona desemnată a proprietății Patrimoniului Mondial, care se limitează la fosta incintă a Palatului Regal și la împrejurimile sale imediate și acoperă cele mai importante situri și monumente și asigură conservarea valorii universale excepționale a proprietății. Inițial, s-a intenționat să se gestioneze restul monumentelor istorice prin controale complementare de planificare și protecție, însă factorii economici și sociali actuali justifică o extindere a parcului istoric pentru a acoperi întreaga insulă Ayutthaya în vederea protejării tuturor monumentelor și siturilor antice asociate, precum și pentru a consolida integritatea proprietății patrimoniului mondial. Extinderea limitelor proprietății patrimoniului mondial pentru a include întreaga insulă Ayutthaya va aduce limitele proprietății în conformitate exactă cu cele ale orașului istoric.
Autenticitate
Orașul istoric Ayutthaya este bine cunoscut din documentele istorice. Fiind unul dintre cele mai mari orașe din lume la vremea sa și un important centru politic, economic și religios, mulți vizitatori au înregistrat fapte despre oraș și experiențele lor acolo. Curtea regală siameză a păstrat, de asemenea, înregistrări meticuloase; multe dintre ele au fost distruse în timpul sacului orașului, dar unele au rămas și reprezintă o sursă importantă de autenticitate. Același lucru se poate spune și despre mărturiile operelor de artă, picturile murale, sculpturile și manuscrisele în foi de palmier care au supraviețuit din acea perioadă. De remarcat în mod deosebit sunt picturile murale care au supraviețuit în cripta de la Wat Ratchaburana. O atenție deosebită acordată interpretării exacte a ruinelor pentru public în scopuri educaționale contribuie, de asemenea, la autenticitatea proprietății.
Cerințe de protecție și gestionare
Orașul istoric Ayutthaya este gestionat ca un parc istoric. Acesta este clasificat și protejat de legislația thailandeză în temeiul Legii privind monumentele antice, antichitățile, obiectele de artă și muzeele naționale, B.E. 2504 (1961), astfel cum a fost modificată prin Legea (nr. 2), B.E. 2535 (1992), pusă în aplicare de către Departamentul de Arte Frumoase, Ministerul Culturii. Există și alte legi conexe puse în aplicare de unitățile guvernamentale aferente, cum ar fi Legea privind terenurile din Ratchaphatsadu, B.E. 2518 (1975), Legea privind planificarea urbană B.E. 2518 (1975), Legea privind îmbunătățirea și conservarea calității naționale a mediului, B.E. 2535 (1992), Legea privind controlul construcțiilor B.E. 2522 (1979), astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2, B.E. 2535 (1992), și reglementările municipale.
În plus față de protecția juridică formală, există un Master Plan pentru proprietate care are aprobarea Cabinetului. Au fost înființate comitete pentru protecția și dezvoltarea orașului istoric Ayutthaya la nivel național și local și la nivel local și au fost înființate și există o serie de grupuri de conservare a patrimoniului cu interese speciale în rândul comunității neguvernamentale.
Bugetul pentru conservarea și dezvoltarea orașului istoric Ayutthaya este alocat de guvern și de sectorul privat.
Este în curs de pregătire o extindere a proprietății Patrimoniului Mondial care va acoperi întreaga amprentă a orașului Ayutthaya, așa cum exista în secolul al XVIII-lea, când era una dintre cele mai mari zone urbane din lume. Acest lucru va aduce și alte monumente antice importante, dintre care unele se află în afara zonei înscrise în prezent, sub aceeași protecție și gestionare a conservării acordate proprietății actuale a patrimoniului mondial. În plus, sunt în curs de formulare noi reglementări pentru controlul construcțiilor în limitele extinse ale proprietății, pentru a se asigura că valorile și priveliștile orașului istoric sunt protejate. Odată cu aceste schimbări, toate noile dezvoltări din orașul modern Ayutthaya vor fi direcționate către zonele din afara amprentei orașului istoric și a proprietății înscrise în patrimoniul mondial.