Isus a spus: „Și când postiți, nu vă uitați cu tristețe, ca fățarnicii,
pentru că ei își desfigurează fețele ca postul lor să fie văzut de oameni. Adevărat vă spun,
că ei și-au primit răsplata. Dar voi, când postiți, ungeți-vă pe cap și spălați-vă pe față,
pentru ca postul vostru să nu fie văzut de oameni, ci de Tatăl vostru, care este în ascuns;
și Tatăl vostru, care vede în ascuns, vă va răsplăti vouă:” Matei 6, 16-18
(Evanghelia Duminicii Floriilor)
Când oamenii se gândesc la cuvântul „Postul Mare”, cuvântul „post” este unul dintre primele lucruri care le vin în minte. Piatra de temelie a Postului Mare nu este postul, ci pocăința și creșterea în credința noastră. Postul este un instrument care este folosit pentru a ajuta la creșterea spirituală. Postul este, de asemenea, caracterizat în mod greșit ca fiind o formă de privare, mai degrabă decât o disciplină spirituală. Deoarece postul este atât de prost înțeles, el este de multe ori făcut în mod incorect.
În lumea ortodoxă, folosim cuvântul „patimile” pentru a descrie tendințele pe care fiecare persoană le are și care ne conduc la păcat. Fiecare dintre noi are o „pasiune” pentru mânie, poftă, putere, lăcomie, ego, etc. Nu trecem prin viață fără să ne luptăm cu fiecare dintre acestea, uneori zilnic. Cea mai de bază „pasiune” este foamea. În timp ce putem rezista o zi fără un gând de poftă sau de mânie, nu putem rezista mai mult de câteva ore fără un gând de foame. Așadar, dacă putem sau ne putem îmblânzi pasiunea de a mânca, putem, sperăm, să ne îmblânzim și celelalte pasiuni. Dacă putem să ne disciplinăm pentru a ne lipsi de anumite tipuri de mâncare, putem, sperăm, să ne disciplinăm astfel încât să ne putem lipsi de anumite tipuri de comportament care sunt distructive din punct de vedere spiritual. Astfel, postul nu înseamnă a renunța la ceva doar pentru a primi înapoi. Postul este despre obținerea controlului asupra patimilor noastre, menținerea controlului asupra lor și, în cele din urmă, predarea controlului asupra noastră lui Dumnezeu.
Tradiția ortodoxă este de a posti de la produsele alimentare care conțin sânge. Așadar, postim de carne, pește, produse lactate, ulei și vin. ( Uleiul și vinul, până în ultimele două secole, au fost păstrate în piei de animale. Acesta este motivul pentru care putem mânca struguri și măsline, nu putem avea vin sau ulei de măsline. Dacă „regulile” postului ar fi vreodată revizuite și actualizate, interdicția privind uleiul și vinul ar trebui să fie examinată). Putem mânca crustacee, deoarece acestea nu conțin sânge. Hristos Și-a vărsat sângele pentru noi, așa că nu consumăm niciun fel de „sânge” sau produse „animale”. Tradiția Bisericii este de a posti pe toată durata Postului Mare și a Săptămânii Sfinte. Săptămâna de după Publican și Fariseu este liberă de post, la fel ca și săptămâna de după Paști și Rusalii (și Crăciun). În săptămâna dinaintea Postului Mare, ni se cere doar să postim de carne, nu și de produse lactate. În afara Postului Mare, este Tradiția să postim în fiecare miercuri (în cinstea trădării lui Hristos) și vineri (în cinstea Răstignirii Sale). Există un post de patruzeci de zile care precede Sărbătoarea Nașterii Domnului (15 noiembrie-24 decembrie), un post de paisprezece zile care precede Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului (1-14 august) și Postul Sfinților Apostoli (care începe a doua zi după Ziua Tuturor Sfinților și durează până la 28 iunie).
Dacă nu ați mai postit niciodată, nu v-aș recomanda să faceți un post strict. Încercați să postiți de carne în miercurea și vinerea din Postul Mare (și apoi pe tot parcursul anului), apoi anul viitor încercați să postiți miercurea și vinerea, plus toată prima săptămână din Postul Mare și toată Săptămâna Mare. Apoi mergeți în sus de acolo.
Mai jos este un ghid al unor niveluri de post:
- Nivelul unu — Postul de carne în zilele de miercuri și vineri și în timpul Săptămânii Sfinte
- Nivelul doi — Postul de carne și pește în zilele de miercuri și vineri și în timpul Săptămânii Sfinte
- Nivelul trei — Postul de carne pe toată durata Postului Mare și a Săptămânii Sfinte
- Nivelul patru — Post de carne și pește pe toată durata Postului Mare și a Săptămânii Sfinte
- Nivelul cinci — Nivelul patru și eliminarea produselor lactate în timpul Săptămânii Sfinte
- Nivelul șase — Nivelul patru și eliminarea produselor lactate în zilele de miercuri și vineri și în timpul Săptămânii Sfinte.
- Nivelul șapte — Nivelul patru și eliminarea produselor lactate în tot Postul Mare și în Săptămâna Sfântă
- Nivelul opt — Nivelul șapte și eliminarea uleiului și a vinului în Săptămâna Sfântă
- Nivelul nouă — Postul strict – fără carne, pește, produse lactate, vin sau ulei în tot Postul Mare
**Peștele este permis pe 25 martie (Buna Vestire) și în Duminica Floriilor; uleiul și vinul sunt permise în zilele de sâmbătă și duminică, cu excepția Sâmbetei Sfinte.
După câțiva ani la un nivel, provoacă-te să urci un nivel.
Mai important, însă, decât să postești de mâncare, este să postești de comportamentele care sunt distructive din punct de vedere spiritual. Trebuie să postim de lucrurile care ne aduc necazuri – poate televizorul, alcoolul, materialele nepotrivite de pe calculator și din filme, limbajul vulgar, etc. De asemenea, a posti nu înseamnă să „pari” lipsit, să te plângi de ceea ce nu poți mânca sau să faci un spectacol din postul tău. De fapt, dacă ții post și ești invitat la cină acasă la cineva și se servește carne, mănâncă carnea, nu face mare caz de postul tău. De asemenea, nu-i judecați pe alții care nu postesc în măsura în care o faceți voi. Ne amintește Sfântul Pavel în Romani 14:3-4: „Cel care mănâncă să nu disprețuiască pe cel care se abține și cel care se abține să nu judece pe cel care mănâncă, căci Dumnezeu l-a primit. Cine ești tu să îl judeci pe robul altuia? Înaintea stăpânului său este cel care stă sau cade”. După cum ne spune Hristos, postul nostru este văzut de „Tatăl nostru care este în ascuns” și El ne va răsplăti pentru eforturile noastre.
Din nou, Postul Mare nu este un sezon de privațiuni și nici nu ar trebui să „renunțăm” la ceva doar pentru a recupera acel ceva odată ce Postul s-a încheiat. Postul Mare este despre pocăință și despre a face schimbări mici și permanente pentru a ne apropia de Domnul, schimbări care vor dura mult timp după încheierea Postului. Acesta este scopul călătoriei din Postul Mare. Postul este un ajutor pentru a ne ajuta în acest sens.
A sosit vremea – începutul concursurilor noastre spirituale, biruința asupra demonilor,
armura deplină a stăpânirii de sine demnitatea îngerilor, încrederea în fața lui Dumnezeu.
Atunci Moise a devenit convorbitor cu Creatorul și a auzit glasul invizibil.
Doamne, prin post, fă-ne vrednici să ne închinăm Patimilor Tale și Sfintei Învieri,
așa cum Tu iubești omenirea. (Doxastikon din Orthros, Duminica Brânzei, trad. de Pr. Serafim Dedes)
Gândește-te astăzi la planul tău de post pentru Postul Mare!
Vă încurajăm să participați la această călătorie îndrumată de Părintele Stavros în două moduri:
Cumpărați cartea „Drumul de întoarcere la Hristos: Reflecții despre Postul Mare, Săptămâna Sfântă și Înviere”, de Părintele Stavros N. Akrotirianakis
Înscrieți-vă pe lista de e-mail cu devoțiunea zilnică a Echipei de Rugăciune și primiți o reflecție ca aceasta în căsuța dvs. poștală în fiecare dimineață
Despre Postul Mare, Săptămâna Sfântă și Paștele
În fiecare an, în Biserica Creștină Ortodoxă, există o perioadă de 19 duminici (18 săptămâni) care înconjoară Sărbătoarea Paștelui (Paștele). Primele trei săptămâni, care includ patru duminici, se numesc Triodion, sau perioada premergătoare Postului Mare. Următoarele patruzeci de zile, care includ aproape șase săptămâni și cinci duminici, se numesc Postul Mare. În Biserica Ortodoxă, Postul Mare începe într-o zi de luni numită Lunea Curată, și nu în Miercurea Cenușii, așa cum se întâmplă în alte biserici. Postul Mare se încheie într-o zi de vineri.
Urmează Săptămâna Mare și Săptămâna Sfântă, împreună cu Săptămâna Mare și Sfântă.
Sărbătoarea Învierii se numește Pascha și începe o perioadă de patruzeci de zile de sărbătoare. După patruzeci de zile, biserica sărbătorește sărbătoarea Înălțării. Zece zile mai târziu (la cincizeci de zile după Înviere), biserica sărbătorește Sărbătoarea Cincizecimii. Duminica de după Rusalii este Sărbătoarea Tuturor Sfinților. Astfel se încheie acest ciclu de „sărbători mobile” (numite astfel pentru că data lor se mută în fiecare an), care înconjoară sărbătoarea Paștelui.
Despre „Drumul de întoarcere la Hristos”
Drumul de întoarcere la Hristos: Reflecții despre Postul Mare, Săptămâna Sfântă și Înviere este o serie de scurte reflecții zilnice asupra lecturilor biblice din Săptămâna Sfântă și asupra relatărilor despre Învierea și aparițiile lui Hristos de după Înviere. Concepută pentru a-și ghida cititorii pe parcursul călătoriei, cartea va inspira și vă va revigora credința prin meditație, rugăciune și o înțelegere mai profundă a Patimilor și Învierii lui Iisus Hristos.
Despre Părintele Stavros
Părintele Stavros Akrotirianakis este Proistamenos (Preotul care prezidează) la Biserica Ortodoxă Greacă Sfântul Ioan Botezătorul din Tampa, Florida. A fost director al Taberei de vară Sfântul Ștefan al Mitropoliei din Atlanta din anul 2000. Parohia Echipei de Rugăciune, o reflecție zilnică scrisă de Părintele Stavros, care a început în februarie 2015, a produs trei cărți: „Să se bucure toată creația: Reflecții pentru Advent, Naștere și Epifanie” și „The Road Back to Christ: Reflecții despre Postul Mare, Săptămâna Sfântă și Înviere”, și „Binecuvântată este Împărăția, acum și în veci: Reflecții despre Dumnezeiasca Liturghie a fost lansat. Părintele Stavros și soția sa, Presbytera Lisa, locuiesc în Tampa împreună cu fiul lor, Nicholas.