O nouă cercetare în revista PNAS sugerează că celulele canceroase ar putea provoca depresia
Nu mai este nevoie să spunem că un diagnostic de cancer și tratamentul ulterior al bolii pot fi o experiență supărătoare și chinuitoare, care afectează profund modul în care ne simțim.
Dar în ultimul deceniu sau mai mult, cercetătorii au început să aprecieze profunzimea legăturii dintre cancer și starea noastră mentală.
Poate, s-au întrebat oamenii de știință, se întâmplă ceva mai profund decât explicația aparent de bun simț conform căreia „faptul că ți se spune că ai cancer te face să fii deprimat”.
Povestea a luat o întorsătură fascinantă săptămâna aceasta, când o nouă cercetare americană a sugerat că celulele canceroase ar putea elibera în mod activ substanțe chimice care ne pot afecta starea de spirit și ne fac mai predispuși să fim deprimați.
Deși studiul a implicat doar șobolani, nu oameni, dacă rezultatele sunt aplicabile la oameni, ar fi o piatră de hotar în înțelegerea relației dintre cancer și depresie. Pentru că înțelegerea acestei legături ar putea permite oamenilor de știință să dezvolte modalități de prevenire sau tratare a acestuia.
Cancer și depresie
Legătura dintre depresie și cancer este una puternică. De exemplu, aproape două treimi dintre pacienții cu cancer de sân se confruntă cu o anumită formă de tulburare a dispoziției, iar cifre similare au fost găsite în rândul pacienților cu alte forme de boală.
Dar acest lucru are un cost mai mare decât fericirea umană. Există dovezi solide că pacienții depresivi cu cancer se descurcă de fapt mai rău decât omologii lor „mai fericiți”.
De exemplu, o lucrare publicată anul trecut a constatat că, printre 205 pacienți cu cancer cărora li s-au făcut evaluări psihologice și au fost urmăriți timp de 15 ani,
Simptomatologia depresivă a fost cel mai consistent predictor psihologic al reducerii timpului de supraviețuire
Există mai multe motive posibile pentru acest lucru. S-ar putea ca persoanele care sunt deja deprimate înainte de a fi diagnosticate să nu se simtă obligate să meargă la medic pentru a face un screening sau să raporteze simptomele cancerului până când este prea târziu pentru ca tratamentul să fie eficient.
O altă explicație mai probabilă este că persoanele care devin deprimate în timpul tratamentului, indiferent de motiv, sunt mai puțin predispuse să continue să ia medicamente împotriva cancerului sau să procedeze la proceduri invazive, și există unele dovezi în acest sens.
În orice caz, înțelegerea cauzei profunde a depresiei la pacienții cu cancer este esențială pentru a preveni efectele acesteia.
Cum poate cancerul să provoace depresia?
Într-un articol publicat săptămâna aceasta în Proceedings of the National Academy of Sciences, Dr. Leah Pyter și colegii săi de la Universitatea din Chicago au pornit de la ideea că depresia la pacienții cu cancer ar putea avea trei cauze principale.
În primul rând, așa cum am menționat mai sus, aflarea faptului că ai cancer poate, în sine, să te facă să fii deprimat – din motive pe care le putem înțelege și empatiza cu toții.
Un al doilea motiv ar putea fi efectele secundare neplăcute ale terapiei împotriva cancerului. Chimioterapia, radioterapia și chirurgia, în ciuda faptului că salvează vieți, toate au efecte care ne pot altera bunăstarea mentală.
Dar cercetătorii americani propun că substanțele chimice produse de cancerul însuși ar putea fi implicate. Celulele canceroase secretă o serie de substanțe chimice care afectează modul în care funcționează corpul nostru, așa că nu este atât de neverosimil să ne gândim că acestea ar putea afecta modul în care gândim și ne simțim.
Dr. Pyter și colegii săi și-au propus să vadă dacă pot detecta astfel de modificări chimice care să modifice starea de spirit.
Într-o serie de experimente, ei au comparat comportamentul și chimia creierului șobolanilor sănătoși cu cei care au dezvoltat cancer de sân.
Schimbări ale creierului
În comparație cu șobolanii sănătoși, echipa Dr. Pyter a descoperit că șobolanii care au dezvoltat cancer au dezvoltat, de asemenea, o serie de comportamente considerate a fi simptome ale depresiei, cum ar fi îngroparea bilelor și incapacitatea de a înota. Dar, spre deosebire de șobolanii cu boli acute, cum ar fi o infecție bacteriană, aceștia nu au prezentat alte „comportamente de boală” caracteristice, cum ar fi lipsa mâncării, mai puțină interacțiune socială sau petrecerea mai mult timp dormind, ceea ce sugerează că șobolanii nu se „simțeau pur și simplu bolnavi”.
În prezent se crede că „comportamentele de boală” sunt cauzate de substanțe chimice numite citokine, produse de sistemul imunitar în timpul infecției. Faptul că șobolanii prezentau anumite comportamente, dar nu și altele, i-a determinat pe cercetători să analizeze exact citokinele produse de animale.
Toți șobolanii cu tumori au prezentat niveluri mai ridicate de trei citokine specifice – IL-1β, IL-6 și TNFα – în tumori, în sânge și în creierul lor. Toate acestea au fost legate anterior de modificări ale comportamentului în urma unei infecții sau a unei leziuni cerebrale.
Cum subliniază cercetătorii în lucrarea lor, nivelurile ridicate de citokine, chiar și la niveluri moderate, au fost legate de dificultăți de învățare și probleme emoționale la oameni. Echipa doctorului Pyter crede că creșterile la nivel scăzut ale citokinelor în perioada de timp necesară pentru ca o tumoare să crească (luni sau săptămâni) ar putea fi suficiente pentru a ne schimba semnificativ starea emoțională.
Echipa a găsit, de asemenea, dovezi ale altor modificări cerebrale după dezvoltarea cancerului, cum ar fi modificări ale nivelurilor de corticosteron, o substanță chimică implicată în răspunsul la stres, și diferențe în activitatea anumitor gene asociate comportamentului, numite receptori glucocorticoizi, în creierul șobolanilor cu cancer.
Ce înseamnă toate acestea?
Ce înseamnă toate acestea?
Această cercetare este una dintre primele care analizează modificările chimice din creier, înainte și după dezvoltarea cancerului. Ca atare, ea oferă dovezi provizorii că celulele canceroase din corpul nostru ar putea declanșa schimbări în creierul nostru. Și, având în vedere dovezile disponibile, este cu siguranță plauzibil.
Dar, ca întotdeauna, mai este un drum lung de parcurs până când putem fi siguri. Deși facem cu toții parte din același arbore al vieții, șobolanii și oamenii au creiere destul de diferite. Și merită întotdeauna o notă de precauție atunci când interpretăm rezultatele unui experiment conceput pentru a măsura sentimentele sau starea de spirit a unui animal. După cum spun autorii înșiși,
Trebuie să se manifeste prudență în extrapolarea acestor date la pacienții cu cancer.
Cu toate acestea, ideea că o tumoră – în sine – ar putea fi capabilă să declanșeze depresia este una care ar putea, în mod paradoxal, să ofere o fărâmă de consolare. Pentru că unul dintre cele mai greu de scuturat sentimente este acela că o anumită problemă este din vina cuiva.
Dar s-ar putea dovedi că a te simți deprimat din cauza unui diagnostic de cancer, sau a teama de următoarea rundă de chimioterapie, nu este „vina ta” sau slăbiciunea ta, ci o afecțiune medicală tratabilă cauzată – sau cel puțin înrăutățită – de celulele în creștere anormală care eliberează substanțe chimice în corpul tău.
Și, așa cum subliniem frecvent pe acest blog – odată cu noile descoperiri științifice și medicale, înțelegerea modului în care se produce ceva este primul pas pe drumul către oprirea lui.
Henry
- Dacă aveți cancer și sunteți afectat de depresie, s-ar putea să vă fie de ajutor următoarele pagini ale site-ului nostru CancerHelp UK
.